Articole

Învățare eficientă

Cercetările au relevat importanţa adaptării stilurilor/metodelor de învăţare la structura personalităţii elevilor. În plus, cu cât metoda didactică se potriveşte mai bine stilului de învăţare al elevilor respectivi, cu atât notele obţinute vor fi mai mari (Dunn, R., Griggs, Olson, Gorman şi Beasley, 1995).
R. Dunn şi Griggs (1995) au conceput un model al stilurilor de învăţare, observând că elevii sunt influenţaţi în procesul de învăţare de cinci factori principali:

  1. cadrul imediat (sunetul, lumina, temperatura, amplasarea mobilierului şi design-ul acestuia)
  2. propriile reacţii şi procese emoţionale (motivaţia, tenacitatea, simţul responsabilităţii, posibilitatea de a proceda după propria lor dorinţă)
  3. preferinţele de natură socială (studiul solitar sau în grupuri de dimensiuni diferite)
  4. caracteristicile individuale de natură fiziologică (acuităţi variate ale componentelor vizuală, auditivă, tactilă, kinetică etc. şi ale trăsăturilor care derivă din acestea)
  5. tipul de gândire, la nivel individual (sintetică/analitică, impulsivă/reflexivă, lateralizare cerebrală dreapta/stânga)
    „Elevii pot învăţa orice dacă materia este abordată prin metode compatibile cu elementele forte ale stilului lor de învăţare; aceiaşi elevi înregistrează eşecuri când materia este abordată după metode incompatibile cu elementele lor forte”(Dunn, R, 1990, p.18).
    Profesorii din Statele Unite ale Americii au confirmat statistic o creştere a notelor sau a mediilor anuale ale elevilor care au schimbat metoda de învăţare, de la cea tradiţională la cea bazată pe varietatea stilurilor de învăţare, aceasta la toate nivelurile – învăţământ elementar, gimnazial, liceal.
    Fiecare dintre noi are o capacitate extraordinară de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil de învăţare avem, nu trebuie decât să ne gîndim la cum preferăm să învăţăm ceva nou. Ne place să asimilăm noile informaţii, abilităţi, atitudini prin imagini, emoţii, contacte cu persoane diferite, sunete, aplicaţii practice, prin realizarea unor creaţii, prin reproducerea unui conţinut, ori prin investigarea unei teme.
    După modalitatea senzorială implicată sunt trei tipuri de stiluri de învăţare: vizual, auditiv, tactil-kinestezic. Pentru aflarea stilului predominant de învăţare al fiecărui copil, se poate aplica un chestionar.
    Valorificarea inteligenţei personale determină o învăţare mai eficientă. Inteligenţele multiple descrise de Gardner sunt: inteligenţa lingvistică, logico-matematică, muzicală, spaţială, naturalistă, Kinestezică, interpersonală şi intrapersonală.
    În activitatea de consiliere, rolul profesorului consilier este de a depista, prin chestionare, stilul de învăţare propriu fiecărui elev. Ulterior, elevii vor fi informaţi despre acest stil. Profesorul consilier va orienta elevii spre descoperirea acelor metode şi tehnici, care pot fi adaptate la structura personalităţii elevilor, la interesele şi stilurile lor de învăţăre.
    Toate aceste stiluri vor fi comunicate învăţătorului, iar acesta va trebui să ţină cont de ele în planificarea activităţilor şcolare zilnice.